Monumente in Bucuresti
Curtea Veche (sec. XVI)
Curtea Veche este unul dintre cele mai romantice locuri ale Bucureștiului, ce domină centrul istoric al Capitalei. Aici se află vestigiile curții ridicate în timpul domniei lui Vlad Țepeș Dracula (sec XV), domnitorul Țării Românești. De la începutul secolului XVI, palatul a devenit reședința oficială a domnitorilor valahi. Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și Ștefan Cantacuzino (1714-1715) au înnobilat construcția, adăugându-i coloane de piatră, scări de marmură și decorațiuni foarte valoroase.
Documente din acea perioadă descriu holurile boltite, grădina în stil italian care înconjura palatul, precum și petrecerile fastuoase care adunau mulțimi de oameni. În secolul al XVII-lea, în timpul lui Matei Basarab, suprafața Curții Domnești atinsese 25.000 mp. De-a lungul anilor, Curtea Veche a fost măcinată de incendii și cutremure, iar singurele care mai amintesc astăzi de splendoarea vremurilor de altădată sunt vestigiile descoperite în 1958.
Hanul lui Manuc (1808)
În 1806, Manuc ajunge în capitala Țării Românești, și este silit să se stabilească aici pe termen lung din pricini legate de războiul ruso-turc. În a doua jumătate a aceluiași an începe construcția hanului, ce va fi terminată în 1808. La vremea aceea, arhitectura sa era destul de inovativă, deoarece Manuc dorea ca hanul său să nu aibă alura de fortăreață a celor din secolul al XVIII-lea. Terenul pe care este construit a aparținut, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Curții domnești. Odată cu acest teren Manuc Bei mai cumpără și alte moșii: Dragomireștii din Vale, Dragomireștii din Deal, Curtea Veche, Bolasca, Trămudeasca, Giulești, Popești, Mudurgan, Brobodeț, Hagi-Gheorghe, Cuhnești, și altele, pomenite în testamentul său din 1815. Arhitectura exactă a hanului în configurația sa inițială nu se cunoaște, însă, din descrierile de la începutul secolului al XIX-lea reiese că la subsol se aflau 15 pivnițe boltite, la parter existau 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucătării și un tunel în care încăpeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeți. În curtea interioară exista o cafenea și o mică grădină cu fântână arteziană. Între fațada dinspre Dâmbovița și râu se costruise un chei de piatră, lat de peste un metru. Mai târziu, după ce Dâmbovița a fost canalizată pentru deschiderea Halei de Carne, lângă această fațadă s-au mai adăugat câteva prăvălii.
Palatul Parlamentului (sec. XIX)
Palatul Parlamentului din București, România (cunoscut sub numele de Casa Poporului înainte de revoluție), măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 12 nivele la suprafață și alte 8 subterane.
Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în partea centrală a Bucureștiului (în sectorul 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest și nord-vest, Bulevardul Națiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertății la est și Calea 13 Septembrie la sud. Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creație a naturii, având o înălțime inițială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertății este înălțată în mod artificial.
Mai multe detalii
Ateneul Român (sec. XIX)
Ateneul Român este o sală de concerte din București, clădire situată pe Calea Victoriei în Piața Revoluției (fostă Piața Palatului). Tot aici se află sediul Filarmonicii "George Enescu".
Locul unde s-a ridicat Ateneul aparținea familiei Văcăreștilor. În 1886 a început construcția actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul Dați un leu pentru Ateneu. Planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron astfel încât să poată folosi fundația deja turnată a manejului început de "Societatea Equestra Română".
Clădirea este precedată de un peristil, sprijinit pe șase coloane ionice. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai țării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I, Vasile Lupu și Matei Basarab. Construcția se termină cu o cupolă bogat decorată.
În interior, sala de concerte are 600 de locuri la partere și 52 de loji. Deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepția locului unde se află scena, se desfășoară o frescă lată de 3 metri și lungă de 70 de metri, operă a pictorului Costin Petrescu. Fresca este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României.
1. Împăratul Traian intră în Dacia
2. Legionarii romani colonizează Dacia
3. Formarea poporului daco-roman
4. Straja romană
5. Invazia barbarilor
6. Începuturile poporului român
7. Statornicirea
8. Descălecarea
9. Statul militar
10. Statul administrativ - împărțirea dregătoriilor
11. Cruciada romînească
12. Ștefan cel Mare
13. Epoca de pace și credință
14. Mihai Viteazul
15. Începuturile culturii românești
16. Horia, Cloșca și Crișan
17. 1821 - Revolta lui Tudor Vladimirescu
18. Anul 1848 în Transilvania
19. Anul 1848 în Principate
20. Al.I. Cuza
21. Anul 1859 - Unirea Principatelor
22. Carol I - Războiul de Independență
23. Războiul întregirii naționale 1916-1918
24. Ferdinand I Întregitorul
25. Epoca de consolidare
Altădată, în Ateneul Român se afla și Pinacoteca Statului. Fondul de tablouri a fost preluat de actualul Muzeu Național de Artă al României.
Mai multe detalii
Universitatea din București (sec. XIX)
Universitatea din București (fondată în 1864) este o instituție de invățământ superior de stat din București, România, o parte din facultățile universității sunt amplaste în Palatul Universității din Piața Universității.
Universitatea din București oferă numeroase programe de studii, la toate nivelurile și formele de pregătire universitară: 22 programe de scurtă durată, peste 75 de programe de lungă durată, 12 programe în forma de învățământ deschis și la distanță, peste 120 programe de masterat, peste 50 programe de doctorat, programe de înalte studii postuniversitare, programe de reconversie profesională și de perfecționare. Toate programele oferite sunt acreditate sau autorizate. Diplomele acordate de Universitatea din București sunt recunoscute în majoritate țărilor lumii.
Mai multe detalii
Muzeul Național de Istorie a României (sec. XIX)
Muzeul Național de Istorie a României (fostul Palat al Poștelor) este situat pe Calea Victoriei nr. 12, în București. Deține obiecte cu valoare istorică descoperite pe teritoriul actual al României din timpuri preistorice și până în perioada contemporană.
Monumentala clădire în care care se află în prezent muzeul a fost inițial destinată să găzduiască Palatul Poștelor. Construcția sa a început în 1894, ajungând să fie inaugurată în anul 1900.
Planurile palatului au fost realizate de arh. Al. Săvulescu, în stil neoclasic. Fațada principală are trepte pe toată lungimea ei și un portic susținut de 10 coloane dorice. Extremitățile, formate din două volume proeminente, sunt înălțate și acoperite de câte o cupolă.
Ca instituție, muzeul a fost înființat în anul 1970, cu scopul de a ilustra evoluțiile culturale înregistrate de-a lungul tuturor epocilor istorice în spațiul geografic al României de azi.
Este cel mai important muzeu de istorie și arheologie din România, atât prin mărime (suprafață desfășurată) cât și prin patrimoniu; este, de asemenea, unul dintre cei mai importanți actori ai arheologiei românești contemporane și lider al arheologiei preventive (noțiune care se referă la săpăturile arheologice asociate unor investiții, pentru prevenirea distrugerii de patrimoniu istoric). Instituția are un site cuprinzător (mnir.ro), inclusiv o scurtă fișă a istoriei proprii, descrierea structurii organizatorice (inclusiv scurte prezentări ale personalului de specialitate), pagini descriind evenimente, expoziții, etc.
Palatul Sutu (sec. XIX)
In inima Capitalei, peste drum de Universitate, o cladire deosebita de toate cele din jur adaposteste Muzeul Municipiului Bucuresti. Dar bucurestenii o cunosc mai bine ca "Palatul Sutu". Locul facea odinioara parte din intinsa proprietate cantacuzina, danie a lui Matei Basarab catre Elina, fiica lui Radu Serban si sotia postelnicului Constantin Cantacuzino.
Ridicat intre 1833 si 1835, Palatul Sutu e opera postelnicului Costache, deosebindu-se vadit de toate cladirile Bucurestilor din acea vreme. Planurile au apartinut arhitectilor vienezi Conrad Schwink si Johann Veit. Stilul este apusean, neogotic, cu un etaj si multe incaperi, cu patru turnulete poligonale, de o parte si de alta a cladirii. Intrarea majestuosa, inalta si larga, precum si ferestrele mari contrastau cu intrarile si ferestrele inguste ale vechilor case romanesti. Spatele si fatada principala au fiecare un balcon cat lungimea incaperii. Mai tarziu, Karl Stork, renumit sculptor si artist decorator, realizeaza scara monumentala din hol, care se desparte in doua in fata imensei oglinzi de pe insula Murano. Deasupra, un medalion sculptat in lemn arata chipul Irinei Sutu, nora postelnicului.
Palatul era inconjurat de o vasta gradina, cu flori si iarba din belsug, in care se iteau pitici de portelan ori se plimbau paunii. In fata, clipocea vesel un havuz, iar in spate, pe o consola de marmura, se afla un ceasornic solar, cu un tun al carui praf de pusca lua foc sub actiunea soarelui, vestind miezul zilei. Portile mari, de fier tineau doi lei si un soare de metal galben, stralucitor. In acele vremuri, langa gradina Sutu se aflau case taranesti, la poarta carora torceau femeile. Gainile scurmau pamantul, iar alaturi, pe campul din fata Universitatii, pastea o bivolita.
